Versuri despre Varniţa (de Gorobîc Dmitri)

Varniţa, simplu cuvânt
Prin lume purtat de vânt.
Rostit de-un străin, fireşte
Sensul lui se ofeleşte,
Dar rostit de mama mea
E-asemeni fulgului de nea,
Ca o lacrimă curat,
Ca cocorul înălţat.

Sat cu oameni devotaţi,
Harnici şi cinstiţi bărbaţi.
Avem vin moldovenesc,
Datini ce le preţuiesc,
Nistru, dealuri şi izvoare,
O părticică din soare.

Acesta e satul meu
Preasfinţit de Dumnezeu.
De îngeri e apărat,
Cu ei greul a-nfruntat.

Oameni! Bărbaţi şi femei,
Duşmani, prieteni de-ai mei,
Pentru Varniţa „luptaţi”
Şi cu cinste-l apăraţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *