Michael Houdyshell: Prima mea săptămână în Varniţa

Voluntarii de la Corpul Păcii în Varniţa

Am ajuns în Varniţa vinerea trecută, seara, după o dimineaţă petrecută la Corpul Păcii pentru a jura şi a mă întâlni cu familia gazdă. După călătoria împreună cu colegul meu voluntar la Corpul Păcii Jeremy, eu, în primul rând am fost dus la noua mea casă. Eram obosit dar şi emoţionat că am ajuns în satul care îmi va fi casă pentru următorii 2 ani. Noua mea mamă gazdă a făcut totul pentur ca eu să mă simt ca acasă: mi-a arătat camera mea nouă şi s-a oferit să-mi pregătească cina după ce m-am acomodat. Eu reede m-am despachetat şi am mers să-mi aranjez camera ca să mă simt mai comod. Am luat cina şi am mers la culcare cu un vârtej de idei pentru viitor în capul meu. În weekend am petrecut timpul pentru a cunoaşte mama mea gazdă, casa şi pentru a învăţa a trăi împreună. Curând am realizat că nu am destule competenţe pentru a comunica efectiv în limba română. Ştiam că acest lucru va trece imediat după ce mă integrez în noua mea comunitate din Varniţa. De asemenea am avut oportunitatea de a întâlni familiile fratelui şi respectiv surorii gazdă, şi să aflu mai mult despre ce mă aşteaptă următorii doi ani.

Luni a fost prima mea zi de lucru cu partenerul meu, am vizitat asociaţia de tineret cu sediul în primărie. Se observa că partenera avea emoţii, însă noi ambii ne-am concentrat ca să întocmim un plan pentru următoarele săptămâni. Marţi, am avut ocazia pentru prima dată să întâlnesc mulţi dintre tinerii voluntari care sunt membrii asociaţiei. Am avut şansa de a-mi practica Româna, ocazional am folosit Engleza pentru a clarifica detaliile importante. Am petrecut două ore pentru a ne cunoaşte reciproc, pentru a cunoaşte asociaţia şi modul în care ei văd succesele şi conflictele lor. An avut noroc să urmăresc membrii în acţiune, să văd pasiunea şi provocările lor în lucru cu asociaţia. La sfârşitul zilei am lucrat asupra unor planificări strategice pentru asociaţie şi am cerut membrilor să studieze ceea ce am finisat. Am hotărît să ne vedem din nou joi, şi membrii mi-au promis seara o excursie prin sat. L-am invitat pe Jeremy să meargă cu noi şi ne-am întâlnit cu membrii la 17.00 pentru a începe turul nostru de plimbare prin Varniţa. După trei ore şi jumătate, la asfinţit de soare, eu şi cu Jeremy încet mergeam înapoi, epuizaţi şi flămânzi însă foarte mulţumiţi de tur şi de şansa de a interacţiona cu tinerii într-un cadru neoficial.

Partenerul meu de lucru a plecat în vacanţă, deci am petrecut restul săptămânii întâlnindu-mă cu tinerii membri învăţând mai mult despre speranţele şi frustările lor în lucrul cu asociaţia. Am încercat să le explic de ce am venit în Varniţa, ce sper să realizez şi cum aş putea să îi ajut să creeze o asociaţie puternică. Joi, la serviciu, a fost prima masă în Varniţa, cu ocazia zilei de naştere a unei colege de birou. A fost o oportunitate pentru mine de a interacţiona cu oamenii din primărie într-un mod mai neoficial, relaxant şi distractiv. Eu, desigur, am fost întrebat în limba română multe lucruri despre viaţa mea, cu greu îmi reuşea să dau răspunsuri coerente la întrebări. În acest moment am început să apreciez cât este de important să petreci timpul cu colegii, prietenii, familia, care reprezintă un atribul indispensabil a culturii moldoveneşti. În timpul săptămânii am avut prilejul să fac o plimbare în jurul satului interacţionând cu oamenii în magazin, în stradă şi pe malul Nistrului.

Am încheiat prima mea săptămână mult mai fierbinte decât am început-o, încă obosit, dar foarte entuziasmat şi curios de ce mă aşteaptă în Moldova, în satul care m-a adoptat pentru următorii doi ani: Varniţa. Pe curând…

Michael Houdyshell

Articolul în limba engleză:

I arrived in Varnita late Friday afternoon after a morning spent at Peace Corps for swearing-in and our host-family conference. After traveling with my fellow Peace Corps volunteer Jeremy, I was taken to my new home first. I was tired and hot yet excited to have arrived in the village that would be home for the next two years. My new mama gazda tried to make me feel at home by showing me my new room and offering to make dinner when I had a chance to settle in. I quickly unpacked and began to make my room more comfortable. I ate dinner and got ready for bed with visions of the future swirling in my head. Over the weekend I spent time getting to know my mama gazda, the house and learning how we would live together. I soon realized that my Romanian language skills were not at a level that I could communicate as effectively as I needed. I knew this would soon pass as I integrated into my new community of Varnita. I also had an opportunity to meet my host brother and sister’s respective families and learn more about what my next two years would be like.

Monday was my first day of work with my partner assisting a youth association housed in the primeria. My partner’s excitement for my presence in the office was obvious and we both drew from this to begin preparing a plan for the next several weeks. Tuesday was my first opportunity to meet many of the youth volunteers who make up the membership of the association. I had a chance to practice my Romanian and occasionally use English to clarify important points. We spent two hours getting to know each other, the association and how they viewed their successes and struggles. It was a great opportunity to observe the members in action and sense their passion and challenges in working with the association. We ended the day working on some strategic planning for the association and I asked the members to study what we had completed. We agreed to meet again on Thursday, and the members promised me a tour later. I invited Jeremy to tag along and we met the members at 5:00pm to begin our walking tour of Varnita. Three and a half hours later Jeremy and I walked slowly back at dusk exhausted and hungry yet very appreciative of the tour and the chance to interact with the youth in a more casual setting.

My work partner was going on vacation so spent the remainder of the week meeting with the youth members learning more about their hopes and frustrations working with the association, and trying to explain why I was in Varnita, what I hoped to accomplish and how I could help them create a stronger association. Thursday was also my first masa in Varnita at work for one of my colleagues in the office. It was an opportunity for me to interact with people in the primeria in a more casual, relaxed and fun setting. I was of course asked in Romanian many things about my life and tried very hard to field questions with coherent answers. It was a time to appreciate how important time spent with others-colleagues, friends, family is a very important part of the Moldovan culture. During the week I also had an opportunity walk around the village interacting with people in the magazines and along the road and the Nistru river. I ended my first week much as I had started it-hot, tired yet excited for the journey ahead over the next two years in my new adopted Moldovan village called Varnita. Stay tuned…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *